Primul cuvânt

Tehnologia mi se părea o limbă străină.
Avea propriile reguli, propriile dialecte, pe care nu le înțelegeam.
În fiecare zi învățam un cuvânt nou: un parametru, o funcție, o combinație de valori.
Dar propoziția completă îmi scăpa.
Îmi amintea de primele zile într-o țară necunoscută, când totul pare familiar și totuși de neînțeles.
Nu era doar despre butoane și coduri, ci despre a simți ritmul din spatele lor.
Fiecare setare era o literă. Fiecare printare, o frază încercată.
Și, de cele mai multe ori, fraza se oprea la jumătate.
Mă frustra, dar și mă intriga.
Am început să mă bucur de micile traduceri: când un detaliu ieșea corect, când forma urma planul din minte.
A fost momentul în care am înțeles că nu e o luptă între mine și tehnologie.
Era un proces de învățare reciprocă.
Și primul cuvânt învățat e întotdeauna cel mai greu — și cel mai prețios.