Prima formă coerentă

Am privit-o mult timp, fără să mă ating de ea.
Nu era perfectă. Știam asta dintr-o singură privire.
Și totuși… avea sens.
Era pentru prima dată când vedeam într-o piesă rezultatul a tot ce încercasem înainte.
Nu mai era doar o formă întâmplătoare.
Proporțiile erau coerente, textura își găsise echilibrul, iar imperfecțiunile păreau să facă parte din poveste.
Am simțit o liniște pe care nu o mai avusesem în atelier.
Nu era victoria finală, ci confirmarea că încep să vorbesc limba asta nouă fără să mă gândesc la fiecare cuvânt.
Era o frază completă.
O frază simplă, dar plină de sens.
Și mi-am dat seama că drumul nu mai e doar căutare, ci deja creație.