Împrietenirea cu materia

La început, lutul era doar o masă inertă pe care încercam să o modelez după planurile mele.
Dar, cu timpul, am început să-l simt altfel.
Am observat cum răspunde la fiecare schimbare de presiune, cum reacționează la ritmul extrudării, cum își caută singur echilibrul.
Nu mai era doar material, era partener.
Fiecare strat așezat devenea o propoziție în dialogul nostru tăcut.
Uneori, îmi răspundea cu o formă impecabilă; alteori, îmi arăta unde am grăbit pasul.
Această comunicare subtilă a schimbat tot.
Am învățat să-l ascult înainte să-l ating.
Și în momentul în care materia îți răspunde, știi că ai trecut de la a controla la a colabora.
În atelier, acest moment e mai valoros decât orice piesă finală.