Dialogul cu tehnologia

Tehnologia părea un zid între mine și formă.
Totul era rece, calculat, lipsit de emoție.
Dar, cu fiecare încercare, am început să-i recunosc ritmul.
Nu era doar o mașină care executa comenzi.
Avea propria „respirație” — momente în care curgea perfect și momente în care avea nevoie de ajustare.
Am învățat să nu mă lupt cu ea, ci să mă sincronizez.
Într-un fel, imprimanta a început să-mi răspundă: cu precizie, cu constanță, cu detalii pe care nu le-aș fi obținut manual.
Și totuși, fără mâna mea, fără ochiul meu, forma nu era completă.
Dialogul dintre algoritm și gestul artistic nu e despre supremația unuia asupra celuilalt.
E despre întâlnirea lor la jumătatea drumului.
Și acolo, în ritmul comun, se naște arta Thomsa.