Curiozitate încăpățânată

Cu cât nu reușeam, cu atât voiam mai mult.
Era un „de ce” care nu tăcea, chiar și după zile de lucru fără rezultate.
Nu era un impuls de moment, ci o curiozitate încăpățânată.
Am înțeles că perseverența nu se măsoară în câte lucruri faci bine, ci în câte lucruri continui să încerci, chiar când nimic nu funcționează.
Fiecare zi fără progres era un test de răbdare.
Și totuși, în adâncul acelor zile, se adunau răspunsuri invizibile.
Eram singură cu lutul și cu întrebările mele, iar unele răspunsuri veneau abia după săptămâni.
Mă atrăgea mai mult necunoscutul decât confortul.
În atelier, curiozitatea devenise combustibil.
Și am înțeles că dacă păstrezi vie întrebarea, răspunsul nu poate să nu apară.
E nevoie doar de timp și de acel „de ce” care nu te lasă să pleci.