Căutare introvertită

Au fost zile în care atelierul a fost doar al meu.
Nu am simțit nevoia să arăt nimic nimănui.
Fără priviri critice, fără întrebări, fără aprobări.
Doar eu, algoritmii și lutul.
Era o tăcere care nu cerea să fie umplută.
În acele zile, căutarea era mai mult despre a mă înțelege pe mine decât despre a înțelege tehnologia.
Fiecare schiță, fiecare strat imperfect, fiecare piesă abandonată pe masă avea un rost.
Unele erau repetiții tehnice, altele, exerciții de răbdare.
Învățam să nu mă grăbesc spre un rezultat doar pentru a-l arăta.
Am înțeles că lucrurile cu adevărat valoroase au nevoie de spațiu și tăcere pentru a prinde formă.
Și că nu toate procesele trebuie împărtășite în timp real.
Unele trebuie lăsate să respire.