Așa a început totul

Ca primii pași ai unui copil — nesiguri, dar inevitabili.
A început încet. Nu cu planuri mărețe, nu cu certitudini.
A fost ca primii pași ai unui copil: nesiguri, dar inevitabili.
Nu exista o hartă, doar o atracție inexplicabilă spre un loc interior, unde forma și emoția se întâlneau.
Primele încercări au fost mai mult despre a învăța să ascult materialul decât despre a-l controla.
Am descoperit repede că lutul nu răspunde la comenzi grăbite.
Fiecare strat depus avea nevoie de timp, de atenție și de respect.
Nu era vorba doar de a construi un obiect, ci de a construi un dialog.
Și, la început, nu știam dacă înțeleg cuvintele corecte.
Mă întrebam dacă drumul ăsta are un sens real sau e doar o curiozitate trecătoare.
Dar, undeva în mine, știam: chiar dacă pașii sunt mici, direcția e bună.
Thomsa s-a născut în tăcere, dar dintr-o nevoie puternică: să dau formă unei viziuni care nu îmi dădea pace.
Un început nu trebuie să fie spectaculos ca să fie adevărat. Trebuie doar să fie autentic.